Yesterday

I am happy ...so happy...:P

Yesterday I had a really good day...a wonderful one. I woke up and the sun was sunning announcing a beautiful day. I cuddled with my beloved some time , then we went out searching for sneakers (I just discovered a new shoes store...lovely :D).
In the afternoon I had a really cool time with a good friend of mine. We talked and talked all sort of stuff and I felt sooo good cause I was totally myself with her. The time flew without even realizing ...
In the evening I had to facilitate a team building . I prepared myself so much for it and I really wanted to facilitate this team's bonding. It got out even better than I wanted . I can't express in words what I felt when I saw the results and the way the participants got transformed.
At the beginning I was afraid cause there were so many strong personalities , people that are really pragmatic and stubborned ...at the end all of them got open and things looked like there are on their best track.
I believe...actually I'm sure that this team will reach all their targets by helping each other and fighting for the team's performance...
... thanks guys for all...you made me feel great ...

Congratz for my dear friend

This year I meet lots of wonderful people that changed my life. Among them there is Ilinca...a person with a big smile on her face anytime you meet her. She grew soooo much this year and I am proud to say she was (stil is :P) my boss :D.
These days she was elected in Hungary MC as VP TM. I'm so happy for her. She knows how to dream big and also achieve it.

Congrats my dear....

Numaratoarea

Azi am iesit mai repede de la scoala si m-am hotarat sa ma plimb putin prin mall . Trecand din magazin in magazin mi-am dat seama cat de virusata sunt de shopping. Ce cumpar? Aproape orice :) . Fetisurile mele de top sunt papucii, gentile si pantalonii....sunt obsedata de aceste articole. La un moment dat m-am oprit si incercam sa imi aduc aminte cam cate perechi de pantofi si pantaloni am, respectiv cate genti. Nu am putut sa le numar asa usor. Binenteles ca nu am putut pleca acasa cu mana goala si indiferente cate mai am acasa, mi-am mai luat o geanta ...si sunt atat de mandra de mine (mai putin de portofelul meu...dar sa trecem peste).
Ajunsa acasa, am inceput sa numar....
pantofi : 1,2,3.........................................27
genti : 1,2,3...................................24
pantaloni : 1,2,3.............................................30
Wai...ce numere. Ma sperie cand ma gandesc cate am ...si mai ales cati bani am dat pe toate astea. Ce ma distreaza cel mai tare, cand vreau sa ma imbrac sau sa ma incalt "Nu am cu ce" :)).
Cat de tipic feminin...dar trebuie sa recunosc ca sunt indragostita de aceste articole. Cand vad un pantof frumos, armonios si accesibil ma simt ca un om flamand in fata unei paini proaspat scoasa din cuptor(ce comparatie idioata :)) - ...pt cei care tin la silueta...ca un om insetat in fata unei fantani cu apa :D ).

Cand voi fi mare :p o sa am o camera speciala pt papuci si pe cineva care sa ii ingrijeasca special. Sunt atat de mandra de papucii mei...I just love shoes :)

lately....

Lately I had some interesting experiences .I feel happy most of the time because of my results and I am very satisfied with my activity . I have 2 new wonderful positions in AIESEC : National Trainers Team member and Alumni Manager for AIESEC Cluj. These positions together are the best option that I could take in AIESEC and I'm sure they will bring my lots of results and satisfaction.

I’ve been to SprinCo, my first conference as NTT member . This experience gave me a lot of confidence for this year training and coaching experience. I can’t wait for more.

Also…
I have some really strange and mixed feelings lately and they started to be a real problem. Why? From where? What is happening ? How can a person feel 2 different things in the same time? I know things will turn out ok cause I believe in myself …

“The best way to predict the future is to create it.”

The most romantic declaration I have ever received

Citind bloguri

Azi a fost ziua cititului de bloguri...imi place, e un hobby pe care l-am dezvoltat in ultima vreme si care imi prinde bine. Imi place sa citesc despre altii, cunoscuti ai mei si sa intru putin in lumea lor...imi da un sentiment aparte.
Fiecare are un stil atat de aparte...scris in proza , in versuri , mai putin scris si mai multe poze, sau chiar videoclip-uri. Fiecare din noi isi lasa o amprenta proprie si personala in propriul blog...si e frumos, ai impresia ca incepi sa ii cunosti...intrebarea e: e oare asa? Ajungi sa ii cunosti pe altii doar citindu-le blogurile? Hm...it's strage pt ca daca ma gandesc la propriul meu blog si la faptul ca altii mi-l citesc pot sa spun cu convingere ca nu sunt indreptatiti sa spuna ca ma cunosc. Imi cunosc anumite momente, acelea pe care imi doresc sa le impartasesc...dar nu pe mine ca intreg. Asta pt ca eu si nu doar eu, am tendinta de a scrie pe blog in momente de furie sau ingandurare , undeori, insa rar , in momentele de bucurie sau sub actiunea unui lucru impresionant.
Si totusi...reusim sa ii cunostem pe altii prin bloguri?

what happens when I'm alone

...a trecut mai mult de o luna de la ultimul post...o luna in care m-am cufundat in examene...poate chiar cea mai grea sesiune de pana acum (si har domnului am trecut prin 7 deja).

Cum sunt acum? Seaca...m-a secatuit aceasta perioada de orice putere, entuziasm si vointa(mostly legate de scoala). Sunt obosita...nu mai vreau sa stau pe un scaun sa citesc tot felul de bulshituri si sa imi creasca curu cat zece, respectiv sa ma doara de la atata sezut!!! Nu mai vreau sa aud de conturi, bugete, fisc, cheltuieli, venituri, avantajul international competitiv and so on...gata! I'm free.
Azi e prima zi fara examene ...and guess what? ma plictisesc :(( . Simt ca nu am forta in mine nici macar sa fac lucrurile care imi plac, mi-e somn in continuu si mi-a revenit pofta de mancare. Totusi ma simt eliberata de povara stresului din sesiune .
Tot azi , luandu-mi focusul de pe scoala mi-am reluat in forta atributiile ...and yes....it's so damm hard . Inca imi mai apar tot felul de intrebari in cap : what if? ce o sa se intample acum? trebuie sa recunosc, exista sansa (imi doresc sa cred ca e cat de mica) sa nu reusesc vis a vis de planul B. Am realizat ce ma doare cel mai si cel mai tare(de fapt sunt mai multe :P) : oricat m-as stradui si oricat ne promitem noi ca lucrurile se vor schimba , o sa am mult mai mici sanse de a fi trainer la conferinte, conference manager , coach pe proiecte, faci la confe nationale. Da...unica mea sansa ar fi echipa nationala...si imi doresc enorm...dar nu e acelasi lucru.

Ce sentimente contradictorii si interesante am trait in acest timp legat de aceasta parte a vietii mele...LCM-uri la care am iesit in fata tremurandu-mi picioarele sau nestiind ce sa zic ...simtindu-mi ceafa calda de atatea priviri care parca doreau sa afle mai mult...

Orice ar fi...am incredere in mine ca voi face cele mai bune alegeri si indiferent de intamplari si de presumtii o sa ma ambitionez sa am parte de cat mai multe sanse de a face ceea ce sunt pasionata...I am going to be the best women trainer in Romania !!! :)

Pe de alta parte....imi e atat de dor de Steli(e in Dubai norocosul) ...mai avem o saptamana pana ne reintalnim...si sincer, chiar nu am crezut ca imi va fi atat de greu.
Ce important e sa ai pe cineva langa tine care te intelege si care te iubeste...cat de norocoasa sunt...