Se pare ca aces blog e intradevar ..."just a little bit" ....pt ca scriu al naibii de rar .
S-au intamplat multe....atat de multe ca mi-e greu sa le realizez, cu atat mai greu sa le si scriu.
Cea mai mare schimbare si cea mai dureroasa este ca m-am despartit de S. Si sperăm din suflet ca a fost cea mai buna alegere. Si da, mi=e dor, mi-e frica de mor si ma simt singura. Dar poate e totusi important in viata sa stii sa te descurci si singur. Sa inveti sa te redescoperi. Cine esti tu defapt....tu fara a fi agatat de o a doua persoana?!
Asadar...emotional sunt intr-un proces de redescoperire...pavat cu frica si nesiguranta.
Profesional...pot spune ca o duc mai bine. Am fost promovata pe un post care imi ofera mult mai multa libertate si imi foloseste mai multe abilitati. Simt ca aici imi voi putea aduce contributia mult mai vizibil. Insa din nou....un drum pavat cu aceeasi frica si nesiguranta.
Pentru mine este perioada unor noi inceputuri...acele "first days of the rest of my life" si am incredere ca in cele din urma va fi bine...
Cred ca asta va deveni incet ceva blog de frustrari personale ... :))
Ca sa vezi....viata iti arata rand pe rand cate putin din toate. Mi-am facut recent un test destul de complex de personalitate (neopir) si una din dimensiuni imi spunea ca am prea mare incredere in oameni. Ceea ce e perfect adevarat. Sunt omul care are incredere in altii pana la proba contrarie....si nu invers ...de la neincredere la castigarea treptata a acesteia.
Si uite ca sunt multi pe acel concept . Pe ideea ca oamenii nu sunt de incredere si doar daca o demonstreaza in timp....nu stiu cum....si cu posibilitatea de a distruge in orice moment tot ceea ce a construit pana atunci....pot obtine increderea unei persoane.
Partea proasta este ca persoana care e asa ....are un rol foarte important in viata mea din acest moment .
Si o incasez zilnic....pana mai pot :)) ca la un moment dat se gată şi cu scutul meu :)) că mai cedează şi ăsta....indiferent din ce material îl fabric.
Păcat că vrând nevrând aduce la suprafaţă partea rea şi din mine...pt ca omul îndură până la un punct şi îşi întoarce şi celălalt obraz...etc....dar după ce se satură ripostează....e ca şi în luptă....dacă eşti provocat..o dată ....de 2 ori....de 3 ori....până începe să te doară...vei ridica şi tu mâna să te aperi la un punct...ca nu mai poţi şi pt ca nu are sens.
Ce morbid suna :)) . Ciudat e ca totuşi sunt zâmbăreaţă după toate câte mi se întâmplă :P......si am puterea sa glumesc pe tema asta :D .
P.S: scuze Alex că nu am pus diactitice în tot textul....
Evident...daca nu esti un blogger adevarat, scrii pe blog doar daca se indeplinesc cateva conditii : ai timp, ai ceva de spus (adik ti s-a intamplat ceva ce esti dispus sa impartasesti), esti in starea necesara si binenteles, ai un laptop (sau PC) la dispozitie.
Well.. am intrat serios in campul muncii (deja de 5 luni), in resurse umane, asa cum mi-am dorit. Si ce e evident e ca m-am lovit serios de tot ce inseamna asta. Incepand de la reticienta spre nou, schimbare, la demotivare totala, lipsa unor manageri capabili, o gramada de probleme vizibile care devin invisibile la nivelurile superioare, neaprecierea oamenilor capabili, dezinteres pentru dezvoltarea angajatilor, barfe, lingusitori si pupaciosi de funduri care sunt singurii care reusesc, dezorganizare totala cumulata cu atitudine de superioritate, incapacitatea mea de a influenta in bine ceea ce se intampla.....asa ca ...welcome into the real world Cristina ....
Nu stiu pe ce lume traiam pana acum...dar na...am nimerit acolo unde se iau cele mai multe suturi in fund pentru o persoana de genul meu :)).
Invat foarte multe si ce e si mai important e ca ma calesc...si imi place asta. Tot ce imi doresc e sa nu imi pierd de tot aripile si optimismul. Vreau sa raman eu...si sa fiu mandra de asta...
Sunt un fel de Easter grinch de data asta. Nu am nici un chef de sarbatorile astea. Tot ce facem este sa pierdem o gramada de vreme cu pregatirile....curatenie, gatit bla bla, dupa care sa mancam ca porcii pana nu mai intra si sa ne adunam in haite ...ca sa avem aceleasi povesti ca cine ce o mai facut, ce s-o mai intamplat, pamanturi, case, bla bla....iacadis macadis.
Si mesajele de |Paste....foarte frumos, vezi ca cineva se gandeste la tine...dar is trimise la kil ...si nu sunt din suflet toate....ma fac astea sa ma simt mai bine? Well, nu prea.
Atata timp si bani pierduti pt ce? Fâs. Si m-as apuca de ceva util...da de la atata mancare nu ai chef nici macar sa te misti, d'apoi sa mai faci si ceva solicitant....chiar daca psihic :P.
Astept sa se termine si sa ma apuc serios de treaba...pe poimaine intrun in viteza 4. Well....Paste Fericit si atentie la cantar... :))
Cu cat iti doresti mai mult sa obtii ceva cu atat parca te indepartezi mai mult de el. Cred ca e ceva lege de a lui Murfy sau cel putin similara. Mi-am dorit atat de mult sa iau bursa aia incat dupa o incercare nereusita si multa bataie de cap, iata ca am si eu bursa. In ultima luna imi doream bursa asta pt un scop foarte bine definit. Si anume, sa imi fac abonament la World Class. Am fost in ultimele 2 luni la ei si trebuie sa recunosc ca am devenit dependenta. Imi place, imi plac oamenii (si antrenporii si cei care doar vin acolo ), imi plac salile, imi place ca e curat si imi place ca sunt diferiti si incearca sa faca tot ce e mai bun... bla bla...le cam fac reclama. Ideea e ca am reusit sa indeplinesc pasul 1, adik sa iau bursa si azi pe cand am mers sa imi fac abonament, bad luck ....nu se mai fac abonamente pt ca au prea multi membrii :(. Daaaam Poate e patetic sau pare ceva prea minor, insa deja devenise parte din viata mea si ma simtiam tare bine cu asta. Si binenteles ca m-am apucat sa caut alte sali unde as putea merge. Fiecare are cel putin unul din urmatoarele inconveniente: e departe, e mic, sunt antrenori naspa, e urat sau pur si simplu nu ma atrage. Oi vedea...sper sa rezolv cumva, nu de alta, dar nu am mai facut miscare de o saptamana si deja simt asta...:(
Uitasem cat e de fain sa tii traininguri in AIESEC. Nu mai tinusem un training in AIESEC de mai bine de 6 luni...si atat de tare m-am bucurat cand am primit invitatia de a participa la Train the Interviwers in calitate de trainer. Mi-am pregatit materiale, joculete, handouturi, filmulete ... si m-am pregatit emotional. Stiam ca o sa am putine emotii si intradevar asa a fost. Oricum, mi-a placut, au fost niste participanti extraordinari si trainingul a iesit tare bine. Imi era dor de aplauzele frenetice fara prea multe motive...doar sa te simti bine . Imi era dor de deschiderea oamenilor si de interactiunea care se poate crea intr-un astfel de mediu.
Si da, mi-am mai zis de zeci de ori pana acum, insa de fiecare data imi reconfirm asta, vreau sa fac training. Asta imi place, asta ma pasioneaza, asta stiu sa fac cel mai bine...si imi aduce cea mai mare multumire sufleteasca. Trecand de partea flufy, cam greu cu trainingul in vremurile de criza, dar oricum, se va redresa la un moment dat. Fain si AIESEC-ul asta, aduna la un loc oameni atat de faini. Apropos de astea, tineam o prezentare la scoala, la un seminar, legat de leadership ...si a fost atat e naspa ca orice ii intrebam pe colegii mei se uitau la mine ca la felul 7, de parca i-as fi intrebat ceva in chineza. Asa ceva in AIESEC??? Niciodata ! Sunt mandra ca sunt alumni AIESEC si sper din suflet sa nu rup legatura niciodata cu mediul asta.
Si mii de felicitari oamenilor frumosi din viata mea care au diverse reusite ....Roxy, noul MC VP X Norvegia, Vladutz MCP Ro, Ela MC VP TM, Dutzu MC VP ICX, Steli intr-un super intership unde face o treaba extraordinara, Mali in AI....sper ca nu am uitat pe cineva :| .
P.S: pana la urma am luat bursa :P ...ultima pe lista, dar asta conteaza mai putin
Si am inceput incet incet sa apuc licenta de un picior....mai bine zis de un deget :)).
Presimt ca va fi tare interesant.
Pe ce este licenta? As spune managementul carierei dar e putin impropriu spus... proiect pe orientare profesionala...ceva de genul.
Oricum...the point is that....sistemul romanesc de invatamant sucks tare tare la capitolul asta si studentii ajung la sfarsitul facultatii (sau chiar si in timpul facultatii) sa nu stie ce e cu viata lor, ce vor sa faca mai departe, la ce sunt buni si ce li s-ar potrivi, ce se cere pe piata fortei de munca ....si sfarsesc avand in job de rahat la nu stiu ce hipermarket sau intr-un MLM.
Ieri m-am apucat de citit bibliografie si am ramas putintel surprinsa sa vad ca inclusiv profesorii nostri au aceeasi parere despre sistem. Exemplu, un fragment din cartea d-nei Osoian,Piata fortei de munca :
o„In Romania formarea initiala (sistemul de invatamant )este inca excesiv centrata pe acumularea de informatii, existand o mare discrepanta intre programele scolare si cerintele functionarii sociale eficiente.
Dupa 1989 invatamantul universitar s-a dezvoltat extrem de rapid, inclusiv in sistemul privat, ceea ce a dus la deteriorarea standardelor de clitate. Structurile invatamantului superior sunt deficitare si orientate cu fata la prezent si nu la viitor (de ex : explozia cifrelor de scolarizare in facultatile de profil economic si juridic si diminuarea celor din invatamantul tehnic). In plus, s-a produs o diversificare prea mare a specializarilor, in cadrul facultatilor,distinctia intre acestea a devenit confuza si s-a relativizat excesiv, nefiind adaptate la nevoile de calificare resimitite in economie, administratie, viata sociala si culturala a tarii la momentul actual.
Dimensiunile si structura sistemului de invatamant trebuie astfel concepute incat sa vina in intampinarea cererii de forta de munca formulata de agentii economici. El trebuie sa pregateasca generatiile de astazi pentru economia de maine, deci sa se constituie intr-unfactor de elasticizare al fortei de munca la cerintele cererii.”
Foarte adevarat....dar face cineva ceva in sensul asta? Well...nu prea. Stam cu burta la soare si zecem....ei asta este/....ce sa facem , oricum nu se poate face nimic.
Si vreau sa cred ca nu e asa. Cred ca daca se vrea a se schimba ceva in sistemul de invatamant, cred ca ar trebui sa fie una de substanta si de la baza ...daca tot incercam sa o luam cu ţârâita cate un pic...nu ajungem nicaieri. Vrem ca scoala si facultatea sa fie utila si sa duca undeva? Api fa tata ceva ...ca asa nu ajungem nicaieri. Si te mai intrebi....ce e cu generatiile din ziua de azi? Ce sa fie ....nu sunt ancorate in realitate .
