Binefacerile unei schimbari

Azi a fost o zi minunata pentru mine…tema generala ….binefacerile unei schimbari (schimare de care vorbeam in articolul trecut).
M-am trezit bine dispusa datorita soarelui care isi facuse aparitia intr-un mod placut (si nu innabusitor si sufocant ca de obicei) dupa o zi de ploaie. Am invatat , am citit, am pus la punct o parte din detaliile organizatorice ale proiectului meu si in jurul amiezii am primit 2 vesti minunate : prima a fost ca bunul meu coach , a avut initiativa deosebita de a sponsoriza premiile pentru participantii proiectului de care va vorbeam . Asadar…avem premii :D .
In timp ce studiam diverse materiale online despre S.Covey si cartea lui, „THE SEVEN HABITS OF HIGHLY EFFECTIVE PEOPLE”am primit a doua veste .Pe la ora 3:30 pm am primit un telefon de la o prietena buna, directoarea Centrului de Voluntariat CJ-N sa o ajut cu ceva. M-a rugat sa ma duc in locul ei la o emisiune radio pt ca la ea a intervenit o problema si nu poate merge. Asadar eram invitata la ora 5 pm la Radio Renasterea pt a vobi despre voluntariat. La inceput am zis….nici o problema…ma descurc,am sa fiu spontana,nu poate iesi nimic rau. Apoi , cu cat se apropia mai tare ora 5….ce voi spune acolo? Daca ma balbai? Daca ma blochez? Ce sa le spun oamenilor ca sa aiba si relevanta? Si o suma de alte intrebari care imi misunau mie prin cap si imi faceau mainile sa transpire. Pana la urma mi-am luat inima in dinti si am mers increzatoare : „O sa fie minunat! Doar am de vorbit despre o pasiune de a mea…ce poate fi mai usor decat atat?!” Asa ca la ora 5 trebuia sa ma intalnesc cu Ciprian Tehei,realizatorul emisiunii „Daruind vei dobandii” .Se face 5:10 , Cipri nu apare, se face 5:20…Cipri nicaieri..si intr-un final ,la 5:25 a aparut si Cipri(care aflase intre timp de schimare – ca voi fi eu la emisiune). Am facut un mic plan in 2 min ,dupa care am intrat in emisie. Nu am avut nici o emotie….totul a fost minunat(cel putin din punctul meu de vedere :P).
A urmat o discutie plina de relevanta ,cu persoana mea super draga si speciala , in care am incercat sa il sfatuiesc cum sa abordeze o problema care ii aparuse in cale. Si a fost din nou minunat pt ca am simtit ca i-am dat niste sfaturi bune si pt ca am folosit cele invatate din cartea lui Stephen Covey de care va pomeneam mai sus(despre care o sa va mai vorbesc sau citez, dar va recomand sa o cititi).
Ultimul eveniment al acestei zile (pana in acest moment :p) a fost ca am iesit cu o prietena la un suc.Nu ne mai vazusem de ceva vreme. Nu am mai fost in acel local de fitze de mult. Ce mi s-a demonstrat azi e ca… m-am schimbat. Nu imi mai placea acolo. Da….simteam o oarecare dorinta de putina nebunie din anii trecutisi o amintire placuta….dar era departe. Ma simtiam atat de detasata, parca nu eram acolo,ingnorasem total lumea, zgomotul, imprejurimile…totul. O auzeam doar pe prietena mea ….cu aceleasi povesti pe care le aveam si acum un an. Si zambeam…pentru ca o intelegeam ….si pentru ca stiam ca eu ma schimbasem…si simtiam asta.
Ma bucur ca am trait aceasta zi…si abia astept sa vina ziua de maine. M-am schimbat…m-am dezvoltat, am crescut! Sunt mandra de mine !
Si din nou…va doresc tuturor sa traiti zile minunate …in felul vostru

Un amalgam de ganduri...pline de iubire

    Se pare ca incepe sa imi placa sa scriu ... in ciuda faptului ca sunt un dezastru la asta de cand ma stiu...E frumos...chiar minunat pt ca doar gandul ca "imi doresc sa mai scriu
ceva azi pe blog" ma face sa gasesc zeci de subiecte pe care imi doresc sa le scot din mintea si sufletul meu...ma simt ca un fotograf in cautarea unor noi detalii fascinante (vorbeam cu un prieten bun - fotograf - azi, cat de minunat gasesc faptul ca vede frumusetea unui lucru simplu si obisnuit si imi raspundea ca daca la inceput te chinui sa le gasesti apoi vin ca de la sine....chiar si cand nu ai aparatul de fotografiat la tine). Asa ca azi am fost cuprinsa de un amalgam de ganduri si idei care se cer scrise .
Totusi, ce mi-a ramas cel mai bine intiparit in minte vis a vis de experientele din ultimele 2 zile (ieri si azi) e acel sentiment minunat pe care il ai atunci cand esti in preajma persoanei iubite. Cred ca nu cunosc un sentiment mai deosebit decat acela de a fi in bratele persoanei care iti aduce cea mai mare bucurie in viata...aceea de a fi iubit. It's something abouth human kind... atunci cand suntem iubiti, impartasim iubirea si iti intra in viata .... parca schimba totul...intr-un mod care probabil ca nu ti l-ai fi imaginat vreodata.
Toata ura, razvrateala si supararea pe care o aveai pentru cei din trecut care nu faceau decat sa iti fure din inima ta deschisa, parca dispar... E frumos...
Imi amintesc zilele, saptamanile, lunile , anii cand imi varam capul sub perna si plangeam de amaraciune..."Ce cruda e viata" "Ce naiva sunt""Ca idioti sunt barabatii"
"Ce perfida e lumea" "Nu mai vreau sa am incredere in nimeni"....si asta referindu-ma la foarte multe din persoanele cu care am intrat in contact.
Da..recunosc...m-am lovit de foarte multe ...cand treceam peste una si incercam sa ma ridic....mai primeam o lovitura....si tot asa...pana cand am ajuns sa nu mai pun atat de mult la suflet. Am invatat sa merg mai sigur.....am invatat ca daca esti in mediile potrivite , poti gasi oameni minunati...si am gasit ... incepand cu AIESEC-ul si multe alte schimbari petrecute in viata mea... mi-am recapatat increderea. Ajunsesem totusi in faza in care independenta ma caracteriza in tot ceea ce faceam.
Ma simtiam foarte sigura pe mine si pe ceea ce faceam....cred ca asa si-a facut loc si iubirea in inimioara si in viata mea....a venit in acel moment, acela care trebuia.
Si acum sunt recunoscatoare ca am trecut prin toate in acei ani...pt ca acum o pot aprecia cu adevarat.Acum ma pot bucura de ea .
Acum sunt sigura ca toate lucrurile au un sens ....si un scop bine definit, ca sa ajungi acolo unde iti doresti.
E minunat...simt ca am trecut la interdependenta. E cea mai frumosa schimbare care a intervenit. Eram convinsa ca eu o sa raman o independenta toata viata mea, ca nu am sa ma mai incred in nimeni si nimic, ca am sa iau deciziile de una singura tot timpul si ca nu am sa ma mai incred in nimeni decat in mine insumi. Vroiam sa fac totul
singura...imi faceam singura banii, ma duceam singura in oras , la cumparaturi, la un suc, chiar si in club, imi rezolvam toate problemele singura...si era multa siguranta in asta....dar in acelasi timp si multa singuratate...dar nu imi pasa....simtiam ca asa e cel mai bine.
Acum nu mai cred acelasi lucru. Acum se intampla altceva...fara sa vreu...totul trece la un plural (pe care incepusem sa il urasc cand il vedeam la altii)atat de natural si placut.
"A ne uni fortele" .A face totul mai bine, impreuna - atunci cand 1+1 fac mult
mai mult decat 2 , asta inseamna sinergie,complementaritate...(cel putin pt mine)
...si pe cata de siropos pare , pe atat e de real .(de retinut!!! - a trece in faza de
interdependenta nu inseamna a-ti pierde independenta)
Imi doresc sa nu dispara niciodata acest sentiment...imi doresc sa traiasca acest sentiment toti oamenii...si in special cei care m-au "lovit". Va doresc sa aveti parte de multa iubire....chiar daca e cu nabadai :P ... sau e presarata cu ceva suferinta....merita din plin,mai mult ca orice.

Cum sa faci bani fara bateie de cap

          Citeam azi un articol foarte interesant pe DaMaiDeparte despre cum sa faci 700 de euro la locul de munca ...respectiv altul de cum sa ai un job si totusi sa nu mai muncesti . Si trebuie sa recunosc ca m-a atras subiectul...
  Ideea generala “Gaseste-ti un job care sa iti placa si nu vei mai munci o zi in viata ta!” .
Mi se pare ca e o fraza pe cat de cunoscuta, pe atat de putin aplicata si totodata deosebit de eficienta la aplicare. Cunosc cateva persoane care fac acest lucru ...si e cu adevarat minunat, sunt persoanele pe care le vad tot timpul fericite ...si transmit acest lucru. Ce se intampla cu oamenii astia si cum ii recunosti ? Sunt cei pe care ii vezi la serviciu  la cele mai neobisnuite ore, cei care iti raspund cu foarte multa pasiune atunci cand  sunt intrebati cu ce se ocupa, cei care nu par stresati niciodata incercand mai mult sa gaseasca solutii , cei care resusesc sa se motiveze in continuu,cei care incearca tot timpul sa se documenteze sa se dezvolte si sa creasca.  Sunt cei care pot spune ca abia asteapta sa se trezeasca de dimineata sa mearga la lucru . Ce e foarte tare e ca tot acestia sunt cei care si castiga toti banii de care au nevoie. Imi doresc sa mi se intample si mie acelasi lucru. Si cred ca toti ne dorim asta. Ce frumos ar  fi...doar imagineaza-ti...ca toata lumea sa lucreze ceea ce ii place. Minunat...Poate e destul de greu realizabil o sa zici , dar chiar nu cred in asta, chiar  cred ca fiecare din noi ar trebui sa ne dam seama exact ce vrem sa facem, ce ne place sa facem si ce am vrea sa obtinem . Exemple de intrebari si si probleme la care m-as /te-ai putea gandi :
1. Toate lucrurile care imi aduc bucurie, satisfactie.
2. M-as gandi la modele. Cine imi place? Cine si mai ales ce ma inspira?
3. Care este misiunea mea personala? Ce sens aleg sa dau vietii mele?
4. La ce visai pe vremuri?
5. Ce te-a abatut de la vis? Orice ar fi fost, acum poti sa iti vezi visul la fel de clar? Mai are aceeasi valoare pentru tine?
6. Daca da, ce piedici te despart de el acum? Sunt reale, concrete sau numai in mintea ta? Ce ar presupune implinirea lui? (aceste intrebari sunt preluate din articol-I'm not that smart :P)
intrebarile pe care vi le-as pune eu  :
1. Care sunt principiile la care tii tu cel mai mult? Cum traiesti tu dupa aceste principii?
2.Ce te motiveaza pe tine ?(asa incat sa te faca sa te trezesti dimineata cu zambetul pe buze si sa nu vrei sa mergi sa dormi)
3.Cum ai putea imbina toate acestea in asa fel incat sa faci ceea ce ti se potriveste TIE cel mai bine? 
4.Ce inseamna pt tine succes?
5.Care este scopul tau in viata?
6.Cum iti propui sa faci ca toate aceste lucruri sa se realizeze?

“If you can dream it, you can do it!”...that's for sure ...mai greu e pana faci primul pas...
sau cum spunea coach-ul meu :  putere = potential + vointa +actiune
Asa ca ...pt cei care aveti un job care nu va place :  nu va mai plangeti ca nu rezolvati nimic. Actionati! Ganditi-va ce vreti si cum puteti ajunge acolo!!!
Pt cei care nu au inca un job...."take care to get what you like, otherwise you will be forced to like what you get" (motto-ul meu preferat)

The apprentice fever

         Citeam diverse articole despre "The Apprentice" , reality show-ul care testează tehnicile de supravieţuire ale unor concurenţi în jungla corporaţiilor din New York, si ma gandeam cat de departe a ajuns.
Candidaţii se confruntă săptămânal cu diferite provocări şi luptă pentru şansa de a deveni Ucenicul legendarului om de afaceri american, Donald Trump, şi pentru a câştiga o slujbă pe
viaţă.
Primul sezon din acest serial a avut o audienţă medie de 20 de milioane de telespectatori, iar pe final a crescut la 28 de milioane de telespectatori., cu 167 % peste audienţa NBC în prime time.
Hm...poate cifrele astea nu imi spun nimic mie sau voua ...dar daca dati un search pe google o sa va convingeti .
  Ideea acestuishow mi se pare geniala , tocmai de aceea cred ca a fost preluata in atatea tari si sub forme mai mult sau mai putin diferite.
  Criticile care i se aduc vis a vis de faptul ca in acest mod Donald Trump isi face publicitate,  personala, a imperiului Trump cat si tipicului
 american de afacerist lacom  mi se par in acelasi timp fondate dar si normale oarecum. In sensul ca...doar faptul ca i s-a permis acestui show sa ii foloseasca numele ,imaginea si brandul , sa il aiba ca invitat si suporter cerea o 
situatie de tip win-win pe masura lui. Ce sa isi doreasca mai mult decat publicitate? Doar pentru ca aparent e pusa in spatele obiectivului de a-si angaja oameni extraordinari pentru a-l  ajuta in companiile lui , nu consider ca trebuie condamnata.
  Ce imi place mie atat de mult la acest concept e ideea de a descoperi noi talente :
participantul in el insusi(fiind pus deseori in situatii limita si mai ales noi, in acest fel acesta reuseste sa se cunoasca mai bine pe sine si chiar sa-si descopere "puteri" pe care poate nu le banuia ) respectiv ...cei care urmaresc show-ul ii
descopera pe acesti oameni(urmarindu-i in actiunile si reactiile lor determinate de aceste situatii) . E interesant...se spune ca atunci cand o echipa e aflata intr-o situatie limita sau de criza ,  se declanseaza o sinergie extraordinara care determina un 
flux de idei si actiuni creative si productive  care altfel nu ar fi aparut.Frumos,nu?!
  Am incercat sa rup si eu o mica particica din aceasta filosofie ...si sa o aplic pe un mic proiectel pe care il ador . Abia astept sa scriu pe acest blog toate intamplarile si impresiile pe care le voi avea in timpul   proiectului...wish us luck .

   

un alt mod de exprimare

Si uite ca mi-am facut si eu blog...E interesant pentru ca mi se parea ca bloggingul e doar pentru oameni super inteligenti cu foarte multe experiente care stiu sa scrie (si isi doresc sa faca asta)....categorii in care nu m-am vazut niciodata. Si iata ca totusi m-am incumetat. Sa fie oare faptul ca multi din apropiatii mei au ? Sa fie pentru ca e o noua curiozitate? Sa fie pentru ca imi doresc sa ma "exprim" si eu? Hm...cel mai probabil toate la un loc.
Ce e si mai interesant e ca nu stiu ce voi scrie aici...hm...ramane de vazut....o sa incerc sa fac parte macar din categoria celor care scriu aiureli care nu intereseaza pe nimeni ( chestii despre ei in principal) dar sincere.
Un alt mod de exprimare - asa vad eu blogging-ul. Cat de sincera? Ei cred ca depinde de fiecare. Oricum isi are limitarile lui . Sunt curioasa totusi...voi ce parere aveti?
Cat de sinceri sunteti pe propriul vostru blog?