The most romantic declaration I have ever received

Citind bloguri

Azi a fost ziua cititului de bloguri...imi place, e un hobby pe care l-am dezvoltat in ultima vreme si care imi prinde bine. Imi place sa citesc despre altii, cunoscuti ai mei si sa intru putin in lumea lor...imi da un sentiment aparte.
Fiecare are un stil atat de aparte...scris in proza , in versuri , mai putin scris si mai multe poze, sau chiar videoclip-uri. Fiecare din noi isi lasa o amprenta proprie si personala in propriul blog...si e frumos, ai impresia ca incepi sa ii cunosti...intrebarea e: e oare asa? Ajungi sa ii cunosti pe altii doar citindu-le blogurile? Hm...it's strage pt ca daca ma gandesc la propriul meu blog si la faptul ca altii mi-l citesc pot sa spun cu convingere ca nu sunt indreptatiti sa spuna ca ma cunosc. Imi cunosc anumite momente, acelea pe care imi doresc sa le impartasesc...dar nu pe mine ca intreg. Asta pt ca eu si nu doar eu, am tendinta de a scrie pe blog in momente de furie sau ingandurare , undeori, insa rar , in momentele de bucurie sau sub actiunea unui lucru impresionant.
Si totusi...reusim sa ii cunostem pe altii prin bloguri?

what happens when I'm alone

...a trecut mai mult de o luna de la ultimul post...o luna in care m-am cufundat in examene...poate chiar cea mai grea sesiune de pana acum (si har domnului am trecut prin 7 deja).

Cum sunt acum? Seaca...m-a secatuit aceasta perioada de orice putere, entuziasm si vointa(mostly legate de scoala). Sunt obosita...nu mai vreau sa stau pe un scaun sa citesc tot felul de bulshituri si sa imi creasca curu cat zece, respectiv sa ma doara de la atata sezut!!! Nu mai vreau sa aud de conturi, bugete, fisc, cheltuieli, venituri, avantajul international competitiv and so on...gata! I'm free.
Azi e prima zi fara examene ...and guess what? ma plictisesc :(( . Simt ca nu am forta in mine nici macar sa fac lucrurile care imi plac, mi-e somn in continuu si mi-a revenit pofta de mancare. Totusi ma simt eliberata de povara stresului din sesiune .
Tot azi , luandu-mi focusul de pe scoala mi-am reluat in forta atributiile ...and yes....it's so damm hard . Inca imi mai apar tot felul de intrebari in cap : what if? ce o sa se intample acum? trebuie sa recunosc, exista sansa (imi doresc sa cred ca e cat de mica) sa nu reusesc vis a vis de planul B. Am realizat ce ma doare cel mai si cel mai tare(de fapt sunt mai multe :P) : oricat m-as stradui si oricat ne promitem noi ca lucrurile se vor schimba , o sa am mult mai mici sanse de a fi trainer la conferinte, conference manager , coach pe proiecte, faci la confe nationale. Da...unica mea sansa ar fi echipa nationala...si imi doresc enorm...dar nu e acelasi lucru.

Ce sentimente contradictorii si interesante am trait in acest timp legat de aceasta parte a vietii mele...LCM-uri la care am iesit in fata tremurandu-mi picioarele sau nestiind ce sa zic ...simtindu-mi ceafa calda de atatea priviri care parca doreau sa afle mai mult...

Orice ar fi...am incredere in mine ca voi face cele mai bune alegeri si indiferent de intamplari si de presumtii o sa ma ambitionez sa am parte de cat mai multe sanse de a face ceea ce sunt pasionata...I am going to be the best women trainer in Romania !!! :)

Pe de alta parte....imi e atat de dor de Steli(e in Dubai norocosul) ...mai avem o saptamana pana ne reintalnim...si sincer, chiar nu am crezut ca imi va fi atat de greu.
Ce important e sa ai pe cineva langa tine care te intelege si care te iubeste...cat de norocoasa sunt...

"Voluntariatul asa cum il vad eu"

Am inceput sa gasesc tot felul de chestii interesante pe care le scriam acum ceva ani buni....si ma gandeam sa fac putin sharing :D...si sa ma conving ca o sa le am peste ani in acest loc...bloguletzul meu :P

"Voluntariatul asa cum il vad eu"

“Take care to get what you want , otherwise you will be forced to like what you get”(G.B.Shaw) – aceasta este deviza prin care am incercat sa imi ghidez viata dintotdeauna : sa nu astept sa apara ceva bun, sau lucrurile sa se resolve de la sine ci sa fac tot ce imi sta in putinta sa traiesc in bunastare , eu si lumea care ma inconjoara.

Asta a fost si unul din motivele principale pentru care am inceput sa practic voluntariatul...care pentru mine e ceva foarte natural si normal ... imi ofera posibilitatea sa pun si eu o caramida in aceasta constructie gigantica care inca se mai surpa si se renoveaza in continuu...lumea,oamenii,pamantul si corelatiile intre acestea .

Am trait in acesti 3 ani de cand sunt Voluntar experiente pe care nu am crezut ca le voi trai vreodata...am vazut lucruri pe care doar mi le imaginam ...am simtit la intensitati nebanuite. Mi s-a demonstrat ca atunci cand vrei cu adevarat ...nu exista nu pot . Totodata ca puterea unui grup bine organizat o depaseste cu mult pe cea a individualitatilor separate. Voluntariatul mi-a dat foarte multa incredere in mine si m-a ajutat sa ma descopar si sa imi desopar calitatile .

Am intampinat peste tot reticienta oamenilor cand le spuneam ca practic voluntariatul, care mai de care mai sceptici si neincfrezatori :”Ce castigi din asta?”.Da, in lumea de azi totul se masoara in „ce castigi” in ceva cat mai palpabil, practic si material......

Februarie 2004

Acest articol a ramas neterminat...

something from 2001 :D

Description of my world

I came in this world as a little baby , a sweet little lovely human being . I was a very curious girl and I always tried , as a child . to find as much as I could about everything and everybody around . I liked what I discovered, but it wasn’t enough , so , I looked forward and deeper in everything . I got scared . More and more disgusted whit all I had found . Why ? I asked myself . . . why ? I realized that I was awake . Now ! For the first time !

Everybody around me was dreaming and I was alone . All alone . Everything looked good and nice to me before and now . . . I am irritated because of all those horrible and bad thighs , people that I’ve seen . “Are people bad?! Are they intolerant ?!Of course not ! ” I would have said it before .

We breathe in a world where everybody is living for themselves , in their own dream . We are eating illusions every day . We love illusions and we love to listen to others saying them to us !

We are all selfish . But we don’t want to face it , isn’t it ?! Is it so hard ?!Of course it is !

We are going towards a world whit no values and very typified attitudes , concepts and ideas . Unfortunately , a very material and automatic world where we forget to relate with the others and to be tolerant .We seem to neglect (maybe even not to know about) empathy and pro social actions and attitudes .

People become more and more some kinds of machines that work , work and work , for money (for living good or just living) .Where is our social life ?! Why don’t we think about people around us anymore ? Did we ever (though about others )or it was just an illusion ?

I don’t know a lot of things and I’m still that little curious girl who tries to discover the world and I know (I’m aware of)the fact that I don’t have experience and I still need to learn and live so maybe I’m not right in anything that I said or thought , but this is what I believe in right now…

14 December 2001

I HAVE the time of my life :P

Azi sunt fericita
Azi am incredere in prezent si in viitor
Azi iubesc si sunt iubita
Azi e o zi minunata


Sunt fericita...si va multumesc tuturor pentru asta...ati fost alaturi de mine si in momente mai grele...si va iubesc .....tare tare tare...pe toti...indiferent ca mi-ati trimis sms, mail, telefon , postat pe blog sau v-ati gandit cu drag la mine...va multumesc.
Sa fiti fericiti pentru mine...pentru ca eu sunt...din toata inima....si viata imi surade ...viata e frumoasa....si o ai asa cum ti-o faci (si aici imi placea foarte mult o metafora a lui Covey: asa cum un gradinar isi planteaza pamantul...la fel facem si noi cu viata noastra).

Mergeam pe strada , ascultam muzica, dansam (se uita lumea la mine ca is nebuna :)) ) ...si zambeam pt ca imi dadeam seama ce frumos e . Ce? Totul.....chiar si ploaia de afara...ziua de azi, ziua de ieri...si binenteles cea de maine.

Am incredere in mine...si nu a fost niciodata altfel: indiferent de drumul pe care o sa il iau sau de usile si ferestrele pe care mi le va deschide viata...stiu ca voi reusi...stiu ca pot multe si ca am sa fac multe. Stiu ca oriunde voi fi ...o sa am un impact.

Durerea incepe sa faca pasi tot mai repezi spre iesire...si sa simt doar fericire...acest moment ...pe care eu il iubesc...il ador.

M-am provocat : am iesit cu Roxi, Vladutz si Ilincutza...si mi-a fost super bine. Mi-am dat seama ca ...mi-e foarte bine chiar....sunt impacata cu mine ...si vreau sa vorbesc cu totii sa ii pup , sa ii imbratisez ...sa ii vad...

Ceva extraordinar : am scos cuvantul esec din vocabular...nu exista asa ceva ...exista doar provocari, urcusuri si cobarasuri (de retinut: dupa fiecare coborare exista o urcare si mai abrupta :P ). Orice astfel de situatie e un bust spre viitor, insemnand ca : ajungi sa apreciezi mai bine ce ai avut, ajungi sa iti dai seama cine esti de fapt, fie care iti sunt punctele bune, te defixeaza de la punctul pe care l-ai ochit si iti arata alte cai, iti dai seama de ce oameni esti inconjurat, te construieste mai puternic si te ambitioneaza spre mai mult...iti dai seama ca nu intotdeauna ceea ce vrei e si cel mai bun lucru pt tine, ca e ok sa pierzi (pt ca de fapt castigi mult mai mult).

Bine imi spunea cineva drag: Sunt o invingatoare...asa este....si mi-e drag de mine .

Stiu ce vreau sa fac pe mai departe....si sigur contine AIESEC ...indiferent unde...inca e vivid si dulce in sufletzelul meu ...

...life goes on....

Probabil ca ati asteptat postul asta de ceva vreme...si iata ca a venit...primul post dupa LCC...scris cu lacrimi in ochi (pe care inca nu le pot izgoni)...
Poate ar fi fost mai bine sa scriu in engleza...sa imi mai ascund din emotii...am ales sa fiu asa cum sunt...eu.
Doare...si doare al dracului de tare...
Va spun sincer ca nici nu stiu cum ar trebui sa reactionez, care ar fi cel mai bun mod sa ma echilibrez, cum sa imi opresc lacrimile de fiecare data cand imi aduc aminte...cum va arata viata mea de acum incolo....nu stiu.
Stiu ca imi e greu ...stiu ca sufar si mai stiu ca inca nu am puterea sa vorbesc cu vreunul din voi despre toate astea. Stiu ca imi sunteti foarte dragi cu totii si mai stiu ca locul meu nu mai e aici...sau acolo...si va doresc din tot sufletul tot binele din lume...voi fi cu sufletul tot timpul printre voi (pt ca fizic...nu stiu cand si daca voi mai putea).
Sincer ...nu am crezut ca o sa doara atat de tare...se pare ca oricat de mult m-am pregatit, e mult mai greu decat si-ar putea imagina cineva....cred ca...da...de fapt sunt sigura....niciodata nu m-a durut sufletul atat de mult ...parca mi s-a sfasiat in doua ...si cred ca doar timpul va vindeca din rana (cicatriciea o sa ramana...that is for sure).
Va multumesc ca va pasa...si sa stiti ca fiecare mesaj, post pe blog telefon sau email m-a umplut de emotii si m-a facut sa imi dau seama cat de importanti sunteti pentru mine...si otusi....va rog sa ma intelegeti ...
Nu imi doresc sa ma compatimeasca nimeni , sau sa va fie mila sau sa va para rau...viata merge inainte pentru fiecare din noi....si fiecare are drumul sau...asa cum mie mi-a fost demonstrat ca nu era cel pe care il visam...
....sa va impartasesc cateva cuvinte pe care le-am scris cam acum un an (vreo 10 luni )

1.Cine esti tu?

Consider ca aceasta intrebare este una din intrebarile importante in viata fiecaruia la care incercam sa raspundem necontenit....si totusi nu putem spune niciodata daca intradevar am gasit raspunsul corect...intreg....cu adevarat revelator a ceea ce suntem

Eu? Eu sunt Ana Cristina Chis...sunt alintata Kitzulina J. Sunt o femeie ... o personalitate...un caracter...un individ. Sunt o combinatie de maturitate si copilarie...forta si slabiciune ....perfectionism si superficialitate ...entuziasm ...pasiune...zambet....lacrimi....ambitie... imaginatie...dorinta . Ma consider o tanara femeie in plina dezvoltare. Pot sa spun ca sunt o persoana care pt varsta mea am trecut prin multe. Pot sa spun ca sunt intr-un proces continua dezvoltare si descoperire de sine. Sunt o persoana cu aspiratii deosebit de inalte.

Si am spus foarte putine....

2. De ce esti in AIESEC ?

Am intrat in AIESEC din curiozitate....o curiozitate starnita mai ales de ceea ce am descoperit la trainingurile de la AIESEC Univesity . Am descoperit ca imi place....mi se potriveste. Ma ajuta sa ma dezvolt si sa ma descopar. Ma provoaca. Ma schimbat in bine.Ma determina sa imi depasesc limitele. Ma face sa ma simt ca mi’am gasit locul intro anumita masura. Iubesc acest mediu...face parte din mine...

8. In ce crezi tu ?

Wow ....iarasi o intrebare greutza L .In primul rand cred in Dumnezeu . Cred in mine . Cred in puterea pasiunii si a iubirii.

9. Care sunt valorile tale?

Dezvoltarea (personala si a celorlalti)

Libertatea

Iubirea

Integritatea

Pasiunea

10. Ce te motiveaza pe tine?

Asta e din nou o intrebare care m’a pus pe ganduri. Ma gandeam : ce m’ar face pe mine sa ma trezesc dimineatza cu entuziasm ,chiar mai repede si sa ma pun la somn mai tarziu?!

Chiar daca poate parea punt pueril sau prea personal , una din chestii e a avea pe cineva drag langa mine cu care sa impartasesc ceva relevant, cu care sa povestesc, sa ne sustinem, sa ne descoperim, sa ne iubim (aici intra parintii, sora mea , prietenul meu si prietenii mei cei mai buni). Trebuie sa recunosc ca am descoperit destul de tarziu ce importanta are iubirea si sustinerea acestor persoane in viata mea ... chiar foarte recent(datorita unor conjuncturi in acest sens) ... dar mi’am dat seama ca e important...incepusem sa trec de perioada de independenta la urmotorul nivel, cel de interdependenta (dupa S. Covey) si sa combin cele doua nivele intr-un mod armonios.

Ma motiveaza foarte mult momentele in care imi dau seama ca am avut un impact pozitiv asupra cuiva sau ceva. Si daca asta pare prea general...ceva mai specific poate fi ...a’i invata pe altii ceva din ceea ce stiu eu sau le pot impartasi... a’i deschide... a le pune intrebari... a’i face cumva sa fie cu un pas mai in fata...a’i determina sa isi descopere potentialul si cum il pot folosi.

11. Ce inseamna pentru tine succes ?

Un moment in care sunt foarte multumita de ceea ce fac. Un moment in care totul merge conform dorintelor sau chiar peste asteptari pe toate planurile importante din viata mea (familiar, personal, profesional).

Atunci cand am realizat ceva ce imi doresc .

12. Care este scopul tau in viata ? Care este visul tau?

Nu pot spune neaparat ca mi’am descoperit scopul in viata ....altii si’l cauta toata viata si tot nu il descopera J.

Imi doresc sa traiesc in armonie cu mine si cu cei din jurul meu , sa ma dezvolt in fiecare zi...pe mine si pe cei care pot. A duce viata si lumea cu un pas micutz mai in fata .

Daca ar putea sa mi se intample orice, mi’as dori sa devin un trainer de super succes, pe nivel international (si sa calatoresc si sa cunosc multa lume), sa am mai multe afaceri (m’am gandit deja la multe din ele), sa fiu un om cu un impact pozitiv cat mai mare asupra celor cu care vin in contact. Mi’as dori chiar sa scriu o carte de dezvoltare personala.

13. Care este cel mai important obiectiv personal al tau in urmatorii 5 ani?

E ciudat sa raspund la aceasta intrebare. De ce? Pt ca mi’a mai fost adresata si am raspuns cu fermitate ca imi doresc sa fiu ajung manager de resurse umane . Avand in vedere ca acest obiectiv a cazut oarecum sub semnul intrebarii incepand cu acum o luna imi e destul de dificil sa raspund. Ce imi doresc totusi fooooarte mult este sa ajung trainer ....asta cel mai probabil o sa se intample in perioada care urmeaza (in cadrul AIESEC), respectin in 2/3 ani sa ajung in MC (Conducerea nationala a AIESEC) si sa fac un master in state .

14. Ce imi place cel mai mult la mine?

Ca sunt foarte ambitioasa si increzatoare ....ca atunci cand imi propun ceva , in 99% din cazuri realizez . Sunt multilateral dezvoltata(pe parte de creatie-respectiv desen/arte, pe parte de profil real – matematica, informatica, statistica, pe profil uman – resurse umane ,management, project management ,sociologie, parte economica – putina contabilitate, marketing, economie generala)....stiu cate putine din multe. Imi doresc sa ma specializez pe parte de resurse umane/ project management si sa performez in domeniul pe care il voi profesa deoarece consider am un potential foarte mare.

Imi place ca mi’am demonstrat ca stiu sa iubesc J.

Imi place ca gandesc in solutii si inovatie/creativitate fiecare responsabilitate pe care mi’o asum.

15.Ce nu iti place la tine?

Ca sunt uneori nehotarata , chiar ambigua. Ca nu stiu ce imi doresc cu exactitate,fermitate si hotarare ceea ce vreau sa fac .

Ca nu reusesc uneori sa ma motivez , pt diverse....in general, pt a citi o carte, sa merg la un curs sau chiar sa ma trezesc dimineatza .

Ca am nevoie de iubirea si sprijinul unui barbat pentru a ma considera cu adevarat implinita.

Ca imi doresc perfectiunea de la mine, tot ceea ce fac si de la cei din jurul meu asteptand uneori prea mult de la el . Faptul ca desi asta ma caracterizeaza, nu de putine ori mi se intampla sa fiu superficiala sau sa chiar indiferenta in anumite situatii.

Ca nu mai pot sa am incredere in multi oameni .

Ca am perioada aia de dupa un esec in care mi se pare ca totul e negru si eu nu pot sa fac nimic, ca sunt un nimeni incapabil.

Ca mi se intampla de multe ori sa las diverse responsabilitati pentru ultimul moment si chiar sa intarziu cu ele sau cel putin sa ma stresez foarte tare pe ultima suta de metru ....sunt un om care lucreaza sub presiunea ultimului moment.

Ca mai sunt foarte obosita tot timpul si obosesc foarte usor , mai ales la activitati de invatare/citire.

16.Daca ar fi sa alegi sa fii o alta persoana contemporana, cine ai alege sa fi? De ce?

Oscilez intre mai multe persoane : Angelina Jolie, Al Pacino si Donald Trump.

Sunt integrii, foarte increzatori in ei insisi, au realizat multe , s’au impins dincolo de linte si au demonstrat lumii ce inseamna excelenta . Imi plac oamenii pasionati care inspira atat de multe doar printr-o privire. Imi plac oamenii care nu stiu sa se dea batuti si nu ii intereseaza parerea celor din jur. Admir si respect oamenii care reusesc sa ii invete pe altii doar prin existenta lor/exemplul personal. Jos palaria pt cei care demonstreaza ca „Imposible is nothing „

17. Care sunt hobby-urile tale?

Sa ascult muzica buna, sa inot, sa joc baschet , sa desenez, sa citesc carti si reviste de calitate, sa ma plimb (in natura), sa observ lumea, natura, viata.

18. Care a fost cel mai mare succes al tau ?

Pe plan academic : bacul , pentru ca mi’am demonstrat si mie, dar si celor din jur , ca atunci cand vreau ceva, pot realiza. Am fost tot timpul in liceu printre cei de mijloc (cam a 15’a din clasa), dar la bac i’am surprins pe toti si am ajuns a doua .

Pe plan profesional – intrarea in AIESEC , prezentarea de la Big Picture (unde am vorbil in fata unei Sali de 200 de persoane ), crearea proiectului D.Y.P care a fost foarte apreciat de toti cei care au aflat de el (ramane sa devina un succes si realizarea lui) .

Faptul ca la Marty Caffe mi s’a propus sa infiintez departamentul de resurse umane.

Pe plan personal/sentimental – actualul meu peirten , care m’a facut sa descopar ce inseamna iubirea, dragostea si m’a ajutat si m’a sprijinit in toate.

19. Dar cel mai mare esec ?

Am fost 3 ani la rand la olimpiada de psihologie...in primul an am fost a 15-a, in al doilea an am fost a 4-a si in al treilea an , cand am dat tot din mine si am invatat foarte mult , am fost a 2-a (asta a fost un esec ).

Faptul ca nu am luat viza pentru SUA.

Concedierea de la Restaurant Sinaia.

O amica care am ajuns sa nu o mai suport si care mi’a mancat zilele timp de 7 luni cand nu am avut taria sa ii cer sa se mute din casa, camera si viata mea.

20. Care este cel mai mare talent al tau ?

Creativitatea si vorbitul in public(recunosc ca nu sunt sigura).

S-au schimbat cateva din ele...cu siguranta cel mai mare esec si cel mai mare succes...si sunt convinsa ca se vor mai schimba pe parcurs.

Life goes on ...nu stiu ce o sa fac mai departe ...chiar daca ma gandisem la cateva posibilitati...se schimba totul cand esti pus in fata faptului...asa ca, nu stiu....
Stiu ca este ceva rezervat pentru mine ...la fel si pt ceilalti 3 oameni minunati : Andrei, Stef si Cori...si sunt convinsa ca oriunde vom fi ....vom fi cei mai buni...pt ca asta face AIESEC-ul din oameni... si ....ii multumesc pentru asta ...
AIESEC Cluj Napoca....cu durere in suflet si incredere in viitor...la revedere... I definitely had the time of my life