What is a friend ?

Good question....

A character in your play ... that comes in ...plays he's role, an important one ...and vanishes behind the curtains at some point...

I wish there were more then one main character in my play... Why can't I just direct my own play? It's mine...I am the main character...I want to say who is staying and who is leaving !!! Well...I'm not ...I am just an actor performing the role of his life and I have to play by the rules.

Still...there are so few persons in our life that are present even though they are not on the stage. You just know they are there...and that somehow helps you not to feel alone ...

For me a friend is somebody that understands me behind my actions and my words...it's a person that feels me without even saying a word ...somebody who is aware of my own limitation and accepts them ...somebody who can see my flaws and the ugliness and accepts that ... he is just there ...feeling and understanding ...listening without judging, questioning or trying to change me...and knowing that I am there in the same way for him.

Sometimes I am afraid to commit to anything but mostly I am afraid to keep my relationship with others.... I know...it's strange...but this is me. I am afraid to just let go because of the fear of that imminent end...I am afraid to discover at some point that it's just another character in my own play and I was a character for he's.

I am afraid of disappointments ...because it always comes to this. Somebody gets disappointed at some level or they just get a more important role in other play ...and it all breaks down in a flash...

And yet....we are never ever alone on the stage. There are always other characters ... playing different roles in importance and influence over your own . You play your own role adapted to the new scenes and characters ... and even if your script changes ...you are still yourself...the actor ...only playing the new script adapted to the requirements of your public (the world we are living in)...

reading other people's stories

This is awkward in so many ways ...writing...in English (which I feel I lost on the road because of lack in practice) .

I reached the conclusion that even though I feel the need to write what I am feeling I am afraid to share it. People judge so easily ...just by reading your post on a blog or your status on facebook. And they have the impression that they somehow know what are you about and what you are going through ...

Feeling of being judged with the wrong proofs...feeling of being afraid to just let go be depressed if I want to be depressed and happy if happiness is what I am feeling.

People are afraid to be single and so they do all sorts of stuff to run away from that... but what happens at the end of the day when you put your head on the pillow is the moment of truth .

Sometimes you feel like an open book that nobody seems to understand. What? Why? Read it again.... I'm sure you will figure it out. You can't ...ohhh...but why? Damn....for me it's all so clear ....why can't you see through my glasses ? ...shit...I forgot ... we are wearing different glasses...

And we are reading other stories and we think that we understand...but do we?

Perioada unor noi inceputuri...

Se pare ca aces blog e intradevar ..."just a little bit" ....pt ca scriu al naibii de rar .

S-au intamplat multe....atat de multe ca mi-e greu sa le realizez, cu atat mai greu sa le si scriu.

Cea mai mare schimbare si cea mai dureroasa este ca m-am despartit de S. Si sperăm din suflet ca a fost cea mai buna alegere. Si da, mi=e dor, mi-e frica de mor si ma simt singura. Dar poate e totusi important in viata sa stii sa te descurci si singur. Sa inveti sa te redescoperi. Cine esti tu defapt....tu fara a fi agatat de o a doua persoana?!

Asadar...emotional sunt intr-un proces de redescoperire...pavat cu frica si nesiguranta.

Profesional...pot spune ca o duc mai bine. Am fost promovata pe un post care imi ofera mult mai multa libertate si imi foloseste mai multe abilitati. Simt ca aici imi voi putea aduce contributia mult mai vizibil. Insa din nou....un drum pavat cu aceeasi frica si nesiguranta.

Pentru mine este perioada unor noi inceputuri...acele "first days of the rest of my life" si am incredere ca in cele din urma va fi bine...

Din seria cu realitatea

Cred ca asta va deveni incet ceva blog de frustrari personale ... :))

Ca sa vezi....viata iti arata rand pe rand cate putin din toate.
Mi-am facut recent un test destul de complex de personalitate (neopir) si una din dimensiuni imi spunea ca am prea mare incredere in oameni. Ceea ce e perfect adevarat. Sunt omul care are incredere in altii pana la proba contrarie....si nu invers ...de la neincredere la castigarea treptata a acesteia.

Si uite ca sunt multi pe acel concept .
Pe ideea ca oamenii nu sunt de incredere si doar daca o demonstreaza in timp....nu stiu cum....si cu posibilitatea de a distruge in orice moment tot ceea ce a construit pana atunci....pot obtine increderea unei persoane.

Partea proasta este ca persoana care e asa ....are un rol foarte important in viata mea din acest moment .

Si o incasez zilnic....pana mai pot :)) ca la un moment dat se gată şi cu scutul meu :)) că mai cedează şi ăsta....indiferent din ce material îl fabric.

Păcat că vrând nevrând aduce la suprafaţă partea rea şi din mine...pt ca omul îndură până la un punct şi îşi întoarce şi celălalt obraz...etc....dar după ce se satură ripostează....e ca şi în luptă....dacă eşti provocat..o dată ....de 2 ori....de 3 ori....până începe să te doară...vei ridica şi tu mâna să te aperi la un punct...ca nu mai poţi şi pt ca nu are sens.

Ce morbid suna :)) . Ciudat e ca totuşi sunt zâmbăreaţă după toate câte mi se întâmplă :P......si am puterea sa glumesc pe tema asta :D .

P.S: scuze Alex că nu am pus diactitice în tot textul....

welcome into the real world Cristina

Nu am mai scris de mult pe blog...

Evident...daca nu esti un blogger adevarat, scrii pe blog doar daca se indeplinesc cateva conditii : ai timp, ai ceva de spus (adik ti s-a intamplat ceva ce esti dispus sa impartasesti), esti in starea necesara si binenteles, ai un laptop (sau PC) la dispozitie.

Well.. am intrat serios in campul muncii (deja de 5 luni), in resurse umane, asa cum mi-am dorit.
Si ce e evident e ca m-am lovit serios de tot ce inseamna asta. Incepand de la reticienta spre nou, schimbare, la demotivare totala, lipsa unor manageri capabili, o gramada de probleme vizibile care devin invisibile la nivelurile superioare, neaprecierea oamenilor capabili, dezinteres pentru dezvoltarea angajatilor, barfe, lingusitori si pupaciosi de funduri care sunt singurii care reusesc, dezorganizare totala cumulata cu atitudine de superioritate, incapacitatea mea de a influenta in bine ceea ce se intampla.....asa ca ...welcome into the real world Cristina ....

Nu stiu pe ce lume traiam pana acum...dar na...am nimerit acolo unde se iau cele mai multe suturi in fund pentru o persoana de genul meu :)).

Invat foarte multe si ce e si mai important e ca ma calesc...si imi place asta.
Tot ce imi doresc e sa nu imi pierd de tot aripile si optimismul. Vreau sa raman eu...si sa fiu mandra de asta...

Easter Grinch

Sunt un fel de Easter grinch de data asta.
Nu am nici un chef de sarbatorile astea.
Tot ce facem este sa pierdem o gramada de vreme cu pregatirile....curatenie, gatit bla bla, dupa care sa mancam ca porcii pana nu mai intra si sa ne adunam in haite ...ca sa avem aceleasi povesti ca cine ce o mai facut, ce s-o mai intamplat, pamanturi, case, bla bla....iacadis macadis.

Si mesajele de |Paste....foarte frumos, vezi ca cineva se gandeste la tine...dar is trimise la kil ...si nu sunt din suflet toate....ma fac astea sa ma simt mai bine? Well, nu prea.

Atata timp si bani pierduti pt ce? Fâs.
Si m-as apuca de ceva util...da de la atata mancare nu ai chef nici macar sa te misti, d'apoi sa mai faci si ceva solicitant....chiar daca psihic :P.

Astept sa se termine si sa ma apuc serios de treaba...pe poimaine intrun in viteza 4.
Well....Paste Fericit si atentie la cantar... :))

sali de aerobic....si preferata mea

Cu cat iti doresti mai mult sa obtii ceva cu atat parca te indepartezi mai mult de el. Cred ca e ceva lege de a lui Murfy sau cel putin similara.
Mi-am dorit atat de mult sa iau bursa aia incat dupa o incercare nereusita si multa bataie de cap, iata ca am si eu bursa. In ultima luna imi doream bursa asta pt un scop foarte bine definit. Si anume, sa imi fac abonament la World Class.
Am fost in ultimele 2 luni la ei si trebuie sa recunosc ca am devenit dependenta. Imi place, imi plac oamenii (si antrenporii si cei care doar vin acolo ), imi plac salile, imi place ca e curat si imi place ca sunt diferiti si incearca sa faca tot ce e mai bun... bla bla...le cam fac reclama.
Ideea e ca am reusit sa indeplinesc pasul 1, adik sa iau bursa si azi pe cand am mers sa imi fac abonament, bad luck ....nu se mai fac abonamente pt ca au prea multi membrii :(. Daaaam
Poate e patetic sau pare ceva prea minor, insa deja devenise parte din viata mea si ma simtiam tare bine cu asta.
Si binenteles ca m-am apucat sa caut alte sali unde as putea merge. Fiecare are cel putin unul din urmatoarele inconveniente: e departe, e mic, sunt antrenori naspa, e urat sau pur si simplu nu ma atrage.
Oi vedea...sper sa rezolv cumva, nu de alta, dar nu am mai facut miscare de o saptamana si deja simt asta...:(